-Zi-mi si mie ceva frumos din copilaria ta.
-Broasca.
-Cum broasca?
-Nu stiu, asa mi-a venit. Mi-am amintit de broasca. Strada pe care stateam pe vremea aia, Jimbolia, era o strada pietruita, marginita de-a lungul ei de tufe de forsythia, aurii in primavara si apoi verzi tot anul, copaci umbrosi si case maruntele. Cat era vara de lunga sau iarna de grea, strada era a noastra, a copiilor fara griji. Masinile le numarai pe degetele de la o mana si oricum viteza nu se inventase. Broasca am gasit-o cand am aterizat de pe o gramada de nisip ce ne servea de tobogan, drept sub o tufa de forsythia. Si cum orice vietate orfana era o minune ce trebuia adusa in casa, hranita, ingrijita, studiata, am cautat ceva, sa car broasca acasa. Am gasit un borcan, am prins-o si fericita cu noua achizitie, am luat-o la fuga catre casa. Numai ca ochii mei fiind la broasca din borcan, am uitat de bolovanii de pe drum si am aterizat fortat in praf. Borcanul...la cativa metri, tandari. Broasca....decedata in accident. Genunchii...juliti, dar asta nu era nici prima nici ultima oara.
Cred ca nu e pe lume broasca mai jelita decat broasca mea, moarta intrun tragic accident de circulatie, provocat tocmai de mine, care voiam s-o salvez si sa-i ofer un trai mai bun.
-Mai vrei? Mai am: Parcul Bazilescu cu cea mai lunga alee pana la biblioteca, cu mormolocii din fantana arteziana, care ma fascinau cu miscarile lor unduite, cinematograful Infratirea Popoarelor unde rula Veronica, cea mai buna placinta dobrogeana si vis a vis cele mai dureroase vizite cu injectii la dispensar, corcoduse rosii culese pe aleile parcului, fanfara de duminica in chiosc si piesele jucate la teatrul de vara, cercul de arte plastice la casa pionierului, cu mainile varate pana la coate in lut, momentele cand te simti cea mai importanta fiinta pentru ca iei parte la discutiile pensionarilor si cea mai buna napolitana cu ciocolata , aflata mereu la indemana in buzunarul bunicului. In sens invers, cea mai lunga strada pana la statia de tramvai, strabatuta mereu in pas alert saltat si des, pe langa pasii mari si elastici ai tatei, banii primiti pentru inghetata, care inghetata se transforma in 10 pui de gaina carora nu le rezistam si ii caram in fuga, intro punga pana acasa, pisoii vesnic adunati de pe drum si ascunsi in pat, sub patura, dupa plecarea bunicii la piata, vecina care de cate ori ma prindea insista sa-mi frece buzele cu un stergar aspru, sa verifice ca nu mi-am dat cu ruj, ca prea erau rosii, cel mai bun profiterol mancat la Bucur Obor cu mama, drumurile cu tataia, cu caruciorul dupa butelii, cazaturile de pe bicicleta improvizata a vecinului, visinele furate din visinata, sandvisurile din ghiozdan, cu care hraneam toti cainii de pe drum, Doamne, ce copilarie frumoasa !
foto: Parcul Bazilescu
