Timpul se grăbește, eu nu. Incerc să-l îmblânzesc așa cum mă pricep. Uneori trag perdele peste el si peste mine și-i șoptesc să aștepte cuminte, să ne facem aici, la adăpost, lumea si vara noastră, in ciuda iernii de afară, dar el se agită, se zburlește, smulge perdelele si-mi aduce iarna in suflet. Alteori, mă joc de-a culoarea. Mă intorc cu spatele si prepar repede o culoare pe care o beau si-l pun să ghicească ce culoare o să am cand ma întorc cu fața. Dacă ghicește, e rândul lui să ma provoace, iar dacă nu, atunci n-are incotro decât să schimbe lumea in culoarea mea.
