Ce frumos mirosea mararul

Ieri, masinuta mea s-a hotarat sa-si ia concediu, asa ca fiind nevoita sa strabat orasul dintrun cap in altul, hotarasc s-o fac cu autobuzul. Ora aglomerata, de sfarsit de zi de munca. 
Intruna din statii, printre calatori se urca si o femeie, taranca romana neaosa, un zdrahon de femeie cu sort inflorat si papuci roz, cu sacose, papornite, cosuri pline cu legaturi de marar, opintindu-se toata printre oameni, in inghesuiala, sa-si gaseasca un locsor in care sa-si odihneasca bagajele:
-Op, op, op, pardon…pardon…se strecoara cu greu.
In toata aceasta forfota, inevitabil, atinge o “doamna”, genul de contesa in dizgratie, care are impresia ca soarta ii joaca o festa urata si o obliga sa coboare printre plebeii ingramaditi intrun autobuz, intro zi de vara. Reactia acesteia nu se lasa asteptata, de parca atat astepta ca sa-si poata etala superioritatea neremarcata inca de nimeni:
-Ei, chiar asa! Pfff, pufneste dispretuitor.
-Chiar asa, ce sa fac? Vine raspunsul dintre sacosele care se indaratniceau sa nu incapa in spatiul stramt dintre scaune.
- Mai are omul si grija, se aude replica pretioasei.
-Eei, se mai si fereste omul, cand e atentionat !
Raspunsul prompt al femeii, licarirea sagalnica pe care o avea in ochi, mi-au adus instantaneu zambetul pe buze. As fi pupat-o, zau, pe obrajii mari si rosii, ca prea mi-a fost draga :)
P.S. Si ce frumos mirosea mararul!... vorba lui D.R. Popescu

Sarumana, maie!

Auchan, aglomeratie, coada la case. In fata mea, o batranica cu o gramada de cumparaturi. Casierul ii tot repeta suma, in lei ba noi, ba vechi, ca sa se inteleaga cumva. Dintrun buzunar prins cu un ac de siguranta, scoate cu maini tremurande cate o bancnota de cinci lei si clatina din cap surprinsa si cumva neincrezatoare ca tot nu sunt de ajuns. Intrun final primeste restul, dar e batrana si cumparaturile multe si lumea asteapta. Din spatele meu tasneste un baiat plin de bune intentii:
- Hai, mamaie, sa te ajut sa strangi astea, ca matale ai tot timpul, da' noi ne mai si grabim.
Ii indeasa lucrurile in trei sacose pe care le pune jos, langa casa si se intoarce in rand, la locul lui. Ajung si eu sa-mi platesc cumparaturile, mamaita, tot acolo, nereusind sa cuprinda cumva toate sacosele. Nu ma lasa inima sa trec asa, pe langa ea, ca prea fusese parca prea repede inlaturata din drumul celor grabiti de viata ( ca sa ajunga unde?) si o intreb daca pot s-o ajut .
-Multumesc, maica, eu merg in statia de autobuz.
- In statie spre oras, sau spre Bascov?
- Spre Bascov, mamaie, stau in Bascov, un pic mai incolo.
Apuc o sacosa, grea si pentru mine, verific ca celelalte doua sunt usoare si imi fac planul din mers s-o duc cu masina pana la autobuz. Numai ca gandurile mele, parca erau auzite:
- Da' ce m-oi face eu, maie, la autobuz, ca nu m-am gandit ca o sa am atatea.
O si vad, saraca, chinuindu-se sa urce, printre alti oameni pentru care timpul curge in alt ritm.
-Si unde stati, in Bascov?
....liniste de pe bancheta din spate. Cu ochii intro sacosa, ma ignora total, iar eu ma apropii deja de statie. Incerc din nou:
- Unde stati in Bascov?
-In Bascov, da, mama, in Bascov.
-Pe unde?
- Mai incolo putin, dupa ce ma lasa autobuzul. Si nici nu aud bine cu o ureche, ca am fost si operata.
E clar, Mada, ne distram. N-am inima s-o las asa, in statie si imi continui drumul si investigatiile. Stiu zona, cat de cat, ca sa pun cap la cap cateva indicatii.
- Mamaie, uite, mai incolo, pe la Politie, sunt niste magazine. Am un baiat care-mi taie niste lemne, cu drujba mi le taie si nu-mi ia bani, ca e nepot, da' trebuie sa-i dau si lui ceva si sa-i iau tigari, ca asa a zis. Opresc in dreptul unui magazin, sa ia mamaita tigari, cand ma trezesc ca imi intinde mie banii sa ma duc. Ma apuca rasul, instantaneu.
- Sa ma duc eu?
-Da, maica, da.
-Pai si ce tigari sa iau?
-De treispeleisaptezeci. Banii, numarati fix.
-De treispeleisaptezeci si cum le cheama?
-De treispeleisaptezeci, stiu fetele alea.
Cu un zambet cat toata fata, ma scobor din masina proprietate personala, la cererea unei persoane, intalnite prima data in viata, cu zece minute mai inainte, sa cumpar tigari de treispeleisaptezeci, pentru un baiat care taie lemne. Cu drujba le taie. Ma simt ca-n Twin Peacks, brusc.
-Cu ce va putem servi?
- Am o mamaita in masina, care vrea niste tigari, de treispeleisaptezeci, mai multe nu stiu.
Zambeste si vanzatoarea si imi intinde imediat un pachet de tigari.
-Sunt singurele la pretul asta, imi explica.
Ma intorc la masina, cu comisionul indeplinit si ne continuam drumul, eu, tatonand in continuare.
- Aici e capatul autobuzului, mai mergem?
- Nu mai  mergem mult, maie, o sa fie un un pod si o casa alba, acolo, la casa aia alba, nu mai e mult. Ce sa fac, m-am dus si eu la magazinul asta, ca e mai ieftin. Asa, in sat, sunt mai multe, da' stii ce preturi mari au? Da' n-am stiut ca o sa fie asa grele, ca am luat mai multe, ca ma duc rar, nu mai pot si eu, ca am optzecisinoua de ani.
-Multi inainte, sa fiti sanatoasa!
Imaginati-va ca sunt pe o sosea intens circulata, iar eu ma uit dupa capete de pod si case albe. Noroc ca pasagerul meu e vigilent si ma indruma la timp.
- Aici, maie, uite aici, da' sa nu intri pe pod, ca mi-am adus aminte ca se lucreaza si nu poti sa mergi cu masina. Lasa ca trec eu strada.
Trag pe dreapta, o ajut sa coboare si ma apuc, gospodareste, sa-i rearanjez cumparaturile pana cand obtin doar doua sacose, pe care sa si le poata duce singurica, inca vreo cincizeci de metri.
- Saru'mana, maie, sa traiesti, ca nu stiu ce ma faceam! Cu lacrimi in ochi, o bucatica de om de un metrudouazeci si optzecisinoua de ani, se departeaza cu pasi marunti si mai adauga o zi anilor.
Am uitat de inghetata care mi se topeste incet in sacosa, am uitat de timp, am uitat de toate.