Orele plutesc pe langa umarul tau,
sfere-albastre,si-ntre ele e Saturn.
Si cum se duc,se micsoreaza
mai inserat si mai nocturn.
Nu-mi pare rau,nu-ti pare rau de ele.
Dreapta cum stai,trecerea lor
copilaroasa-aproape si suava
luceste-n ochiul tau nemiscator.
Si uit de ele,uiti si tu de ele,
si-n intunericul odaii se aprind,
se sting,se-aprind,se sting
ochii prelungi ai tai,murind,
reinviind.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu