Sah

Schimbările pe care le dorești in comportamentul partenerului vor apărea doar ca urmare a schimbărilor pe care el le vede in comportamentul tău.
E ca la șah.
Prin mutările tale determini mutările lui.

Efectul Lucifer

 Dă-i omului ocazia sa fie rău și va fi.

Tocmai am terminat de citit Efectul Lucifer. Autorul, Philip Zimbardo, profesor de psihologie la Universitatea Stanford, a realizat acest experiment in cadrul căruia au fost simulate condițiile dintr-o închisoare reală, selectând pentru rolurile de deținuți și gardieni studenți din cadrul universității, pe bază de voluntariat, explicate fiindu-le toate condițiile.

Pe rând, oameni tineri, conștienți de faptul că sunt subiecții unui experiment s-au confruntat cu dezumanizarea (deținuții) și cu beția puterii (gardienii) și au realizat și unii și ceilalți că nu au putut reacționa, nu s-au împotrivit, nu s-au recunoscut și nu s-ar fi crezut capabili.

Pornind de la acțiuni concrete, până la inacțiuni (indiferență, tăcere), totul face posibil triumful răului.

Indivizii și grupurile care se comportă în general uman, pot, in anumite circumstanțe să se comporte total diferit.

Este un joc in care intervin Persoana, Situația și Sistemul.

Sistemul ( ideologia, valorile, puterea) crează Situația (contextul) care dictează roluri și așteptări din partea Persoanei (actorul).

Cine sunt cei care se transformă ușor în urma jocurilor sistemului? Naivii, credulii, persoanele vulnerabile.

In multe contexte, chiar și oamenii inteligenți fac lucruri prostești, deoarece nu sesizează unele triggere din acțiunile și vorbele factorilor de influență, pentru că prea des funcționăm pe pilot automat, folosind scenarii scrise de alții.

Despre erou și rolul acestuia în împiedicarea escaladării răului, vă las să citiți, dacă ați devenit curioși. 

Veți afla de ce e important să nu ne detașăm, să deschidem ochii celor înșelați, să nu trecem nepăsători pe lângă fapte reprobabile, dacă vrem ca într-o zi să nu fie noi înșine prizonierii unui rău care s-a dezvoltat nestingherit la umbra inacțiunii.

Știi cât te invidiez?

Știi cât te invidiez?

Mi s-a intamplat in ultima vreme, când mă întâlnesc cu câte o cunoștință, sa mi se adreseze această replică.

Invidia, dragii mei, nu e tot una cu aprecierea. Aș vrea să cred, dragă prietenă/ prieten, că asta ai vrut să spui, de fapt.

Te invidiez că ai atâta timp...

Pff! Timpul meu nu e nici mai mult nici mai puțin decât al tău. Important e ce alegi sa faci cu el.

Te invidiez pentru toate lucrurile frumoase pe care le faci....

Eu continui să cred că fiecare om are potențial creativ într-un domeniu sau altul, dar nu toți și-l descoperă. Așa că, in loc să mă invidiezi, petrece-ți timpul săpând in interiorul tău după acele comori ascunse. E nevoie de ceva muncă să le scoți la iveală, dar merită. Și apoi, mai știi? Poate vei fi invidiat, dacă asta contează pentru tine. Glumesc. E vorba de pus pasiune in ceea ce faci, e nevoie și de studiu, de căutări care nu contenesc o viață, despre neliniștea de a te descoperi tot mai mult, de a-ți depăși limitele și despre curajul de a te dezvălui.

Te invidiez că ai imaginație.

Uite...aici m-ai prins...m-am blocat. Cum adică? Sunt singura care visez? Nu creeed. Tu nu visezi? Sau ai uitat s-o faci?

Nu, nu mă mai invidia. Invidia înseamnă să iei omul la pachet cu totul. Hmmm, nu te-ai gândit la asta, așa-i? Nu mă invidia pentru că mi-e bine, sau ți se pare ție că îmi e. Ai făcut-o cumva și când eram la pământ? 

Pe pereții ăștia publici expunem, in general, frumosul, bucuria. Strigătul din noapte, durerea, înfrângerea, trădarea, le cam păstrăm pentru noi.

Așa că, nu mă invidia, că nu știi ce primești la pachet.

Iubește, apreciază, urăște sincer sau treci indiferent mai departe. Dar nu invidia!